Ridicol zbor, târât către niciunde,

Am născocit o scorbură în nori

În care n-am nimic să pot ascunde,

Păzit de curcubee şi de ciori.

Nimic n-am obţinut în lumea asta

Să merite ascuns în loc ciudat,

Mi-am păcălit norocul şi năpasta

Şi nu sunt prea convins că-am existat.

Cuvinte-mperecheate las în urmă,

Izvor de plictiseală. Să le daţi

Clăcaşilor, oierilor, la turmă,

Sau, sfatul meu, mai bine le-aruncaţi.

Să ştii că n-ai făcut nimic în viaţă,

Să fii de neputinţa-ţi conştient,

Să nu ieşi cu nimic nicicând în faţă,

Să fii la veşnicie repetent...

Acesta este al meu cânt. De raţă.