Călător,

Aşa mă simt uneori.

Călător îndrăzneţ şi nedorit

Prin viaţa mea.

Apar, din când în când,

Şi plec, lăsând în urmă

Priviri încărcate

De ură.

Călătorule, mi-aş striga,

Pe aceste tărâmuri

Să nu mai vii.

Mi-am croit un destin

Îndeajuns de searbăd

Ca să te mai suport şi pe tine,

Cu ifosele tale

De proletar

Umblat prin lume!

Lasă-mi viaţa pustie,

Nu îmi mai aminti

Că aş fi putut fi

Asemeni ţie;

Atunci când tu ai plecat,

Călătorule,

Iar eu, lipsit de curaj,

Am decis

Să rămân

Fără de mine

Prin mine.