Călătorului îi şade

Părul vâlvoi,

Răscolit de vântul ignoranţei

Care bântuie aceste meleaguri.

Blânzi megieşi petrofili,

Cu mâna peste gură,

Comentează evenimentul.

E vremea să mă întreb

Ce caut aici

Şi ce rost are

Să plantezi o pasăre

Cântătoare

În pământ reavăn

Şi necunoscut.

Chiar şi cu părul vâlvoi,

Călătorul a trecut

Şi a rămas o amitire.

Eu aştept

Ca, la momentul potrivit,

Să i se culeagă

Păsării cântătoare

Viersul copt

Şi să i se taie,

În sfârşit,

Aripile.