Repetiţia învolburată

A căderii

Aprinde făclii

Prin cetatea

Asediată

A sufletului meu.

Şi mă caut printre fantoşe,

Îmi strig

Să bag de seamă,

Dar mă acoperă unul

Care anunţă ca au băgat

Lapte la Alimentara.

Cu astfel de euri bizare

Îmi apăr cetatea.

Eu însumi, unul dintre ele,

Nu sunt chiar

Normal,

Dar vă desfid

Să îmi arătaţi normalitatea

Şi să o definiţi

În fix paisprezece cuvinte.

Victimă a unei lovituri

De balamuc

Îmi continuu

Seria neîntreruptă

De mirări, căderi, urmări.